Mă vor lăsa să intru în piscină cu ciuperca unghiilor

Anotimpul nostru de năpîrleală, ca și al zburătoarelor, trebuie să fie o criză în vieața noastră. Cufundariul, ca să treacă această criză, se retrage în lacurile solitare. Tot așa, șarpele își leapădă pielea, și omida îmbrăcămintea veroasă, în urma unei munci și unei expanzii interioare: pentru-că boarfele nu-s de cît pelița și învălișul de pe de-asupra, cel muritor.

Noi îmbrăcăm haine peste haine, ca și cum am crește după asemănarea plantelor exogene, prin adăogiri mă vor lăsa să intru în piscină cu ciuperca unghiilor. Imbrăcămintea noastră exterioară, adesea subțire și iluzorie, ie epiderma noastră sau pielea noastră cea falșă, care nu iea parte la vieața noastră, și de care ne putem despoea cînd și cînd, fără vre-o pagubă serioasă.

Cauzele pot fi multiple.

Ieu cred că toate rasele în anumite momente poartă ce-va echivalent cu cămașa. III, scena I. Așa-că nu mă pot înțelege cu croitoreasa, ca să-mi facă ceea-ce vreu. Fiind-că nu-i vine a crede că aș vrea tocmai ceea-ce spun, că aș avea cu alte cuvinte așa curaj.

La ce bun să mi se iee niște măsuri dacă, uitînd să-mi iee măsura caracterului mieu, croitoreasa nu se ocupă de cît de lărgimea umerilor miei, ca și cînd aș fi un cuer de atîrnat haine? Nici Grațiilor, nici Parcelor sau ursitoarelor noi nu le aducem un cult, ci Modei. Moda toarce, țese, croește, cum vrea.

Maimuța șef, de la Paris, își pune o scufie de călătorie și toate maimuțele din America se iau după iea. Imi iese sufletul une-ori, pănă să capăt ce-va cu adevărat simplu și cinstit, făcut cu ajutorul oamenilor. Nu trebuie să uităm că grîul egiptean se zice că o momîe ni 1-a adus. Astă-zi, oamenii se mulțămesc să poarte ceea ce-și pot procura. Ca niște marinari naufragiați, iei îmbracă ce le iese în cale pe plajă, pe țărm.

Și la o mică depărtare, de loc sau de timp, de încotoșmeala lor își bat joc. Fie-care generație rîde de modele vechi, cu toate că respectînd cu sfințenie modele nouă. Numai privirea serioasă care scînteează din iea și vieata sinceră întrupată în iea, înăbușă rîsul si consfinteste îmbrăcămintea.

Un Arlechin apucat de colică, o naiată, se șterge cu livreaua-i la dos.

Ai o intrebare pentru Doctor MIT?

Iear trențele soldatului lovit de-o ghiulea se prefac pe dată în purpură. Gustul copilăresc și barbar pe cari-l arată bărbații si femeile pentru modele noi, face pe atîți și atîtea să-nvîrtească caleidoscopul și să caute cu luare aminte. Fabricanții își dau samă că gustul acesta ie pur și simplu caprițios. Din două modele, cari nu se deosebesc de cît datorită cîtor-va fire, mai mult sau mai puțin, de-o anumită coloare, unul se va vinde numai de cît, pe cînd altul va rămînea în galantar.

Cu toate că adesea se-ntîmplă ca la interval de-un sezon, celalt să ajungă la modă. Față de modă, tatuajul nu-i un obiceiu tocmai atît de hidos precum nare. Iel nu poate fi barbar numai prin faptul că întipărirea ie făcută pe piele și nu se șterge.

Ieu nu cred că sistemul nostru manufacturier ar fi chirul cel mai bun pentru oameni să-și procure îmbrăcămintea.

Lac de ciupercă pentru unghii Demictene

Condițiea lucrătorilor noștri se apropie zilnic, din ce în ce mai mult, de cea a Englezilor. Și nu trebuie să ne mirăm, fiind-că, după cît am auzit și-am observat însu-mi ieu, scopul cel mai de căpetenie nu ie ca speciea omenească să fie cît mai bine si cuviincios îmbrăcată, ci doar de-a se îmbogăți fabricantii.

La urma urmei, oamenii nu realizază de cît ceea-ce urmăresc.

Laing a văzut dormind așa pe Laponi. In tradițiea Indienilor un wigwam iera simbolul unei zile de mers. Și mai multe wigwamuri, încrustate sau zugrăvite pe scoarta unui copac, însemnau atîtea popasuri. Omul a fost din capul locului gol si în aerul liber. Dar cu tot farmecul cel putea să-l simtă dînsul asa, pe vremea cea bună și caldă, ziua, poate că anotimpul ploios și iearna, fără să mai vorbim de arșita soarelui.

Adam și Eva, înainte de ori-ce: vestmînt, și-au făcut o colibă din frunze.

Flower-Elizabeth Craft Shea Olsen

Omul a avut nevoe de-un cămin, a avut nevoe de-un loc calduț, de-ndămînă, mai întăi de-o căldură fizică, și apoi de-o caidură afectuoasă. Putem să ne închipuim un timp cînd, în copilăriea neamului omenesc, vrè-un muritor mai îndrăzneț se furișa pentru adăpost în vre-o văgăună de stîncă. Ori-ce copil începe lumea de la capăt, păn la un punct: îi place sa stee afară, fie și in umezală și-n rig.

Se joacă de-a casa și de-a calul, împins de-un instinct. Cine nu-și aduce aminte de interesul cu care, cînd iera tînăr, privea stîncile povîrnite sau cele mai înguste deschizături sau mă vor lăsa să intru în piscină cu ciuperca unghiilor de peșteri?

Năzuința firească a acelei părți de moștenire lăsată de strămoșii noștri cei mai primitivi, care mai dăinuește în noi. De la peșteră am trecut la acoperișuri din frunze die palmier, de scoarță și ramuri, ¡de pinză bătută și-ntinsă, de stuf și de pae, de scînduri și de șindrilă, de pieatră și ardezie și olane.

David Henry Thoreau - Walden sau viața-n pădure (o ediție ilustrată)

In sfîrșit, nu mai știm ce insamnà a trăi in aerul liber, și vicața noastră-i domesticită mai mult de cît ne închipuim. De la vatră la cîmpul larg ie departe.

Poate că ar fi mai nimerit pentru noi de a petrece mai multe din zilele și din nopțile noastre, fară nici o stavilă între noi și corpurile cerești. Și ca poetul să vor bească mai puțin de sub un acoperiș, sau ca sfîntul să nu hălăduească acolea atît de mult.

Totul despre ciuperca unghiei

Păsările nu cintà în peșteri, iear porumbeii nu-și cultivă inocența în porumbare. Gîndiți-vă mai întâi la sprinteneala ce poate avea adápostul strict necesar. Odinioară, cînd feliul cum să-mi cîștig vieața în chip cinstit, păstrîndu-mi și oare-care. Mă gîndeam că ori-ce om, la rigoare, ar fi putut să-și cumpere unul asemănător, cu-n dolar.

Și după ce i-ar fi făcut cîte-va găuri cu-n sfredel, ca să poată să intre aerul, să se introducă în iel pe vreme de ploae și sara, să lese capacul și să pue cirligul, avînd ast-feliu libertatea amorului și fiind liber în sufletul său. Ai fi putut să veghezi ori-cît de tîrziu ai fi vrut, și, ori-cînd te-ai fi putut scula să pleci, fără să dai ochi cu proprietarul pămîntului sau al casei, care să se ție de tine, să te urmărească pentru chirie.

To Althea from Prison, Sînt departe de a glumi. Economiea ie un subiect care din nenorocire îngădue să fie tratat cu ușurătate, ate, dar de care cu ușurătate nu te poți depărta. O casă confortabilă, pentru o rasă călită și viguroasă, care trăea mai mult afară, era făcută odinioară aici, aproape-n întregime, din materialele pe cari ti le punea la îndămînă Natura.

Gookin adaogă că-n lăuntru pămîntul iera de obiceiu acoperit și păreții tapetați cu rogojini împletite, minunat de bine lucrate.

Prețul medicamentelor

De păreți atîrnind diferite unelte. Indienii ajunseseră să reguleze pănă și ventilatiea, cu ajutorul unei rogojini atîrnată de-asupra bagelei, rogoiină mișcată de-o funie. In starea de sălbătăcie fie-care familie are un adăpost care face cît cele mai bune, îndestulător pentru trebuintele-i primitive și simple. Dar nu cred că înegresc lucrurile spunînd că dacă păsările cerului au cuibul lor, vulpile vizuinile lor, și sălbatecii wigwamurile lor, în societatea civilizată, modernă, mai mult de jumătate din familii sînt lipsite de-un adăpost.

In orașele cele mari și cetăți. Tribut care de-o cam dată contribue la menținerea sărăciei celor cari-l plătesc, cît trăesc. Nu vreau să stărui aici asupra neajunsului închirierei.

Stories inside

Și nu va fi o minune dacă în cele din urmă, nu va avea mijloacele nici să-l închirieze. Se va zice: ie destul ca civilizatul sărac să plătească asemenea taxă, ca să-și asigure o locuintă care, față de cea a sălbatecului, ie un palat.

O chirie anuală de două zeci si cinci păn la o sută de dolari, preturile actuale ale localităței, dă drept la bunurile progreselor realizate de veacuri: apartamente spatioase, zugrăveală, tanete, sobe Rum ford, tencueală de insos, storuri, pompă de aramă, încuetoare cu resort, folosința de-o bașcă, și atîtea altele. Cum se face însc că cel care frece că se bucură de toate astea ie de obiceiu un civilizat sărac, pe cînd sălbatecul.

Dacă se spune că civilizațiea ieste un progres adevărat pentru om, și cred că ieste, dar că numai înte¹enții se folosesc de avantagiile ce le au, ar trebui să se dovedească, că civilizațiea a produs locuinti mai bune, fără să le facă mai costisitoare. Pentru a strînge această sumă trebuie zece-cinsprezece ani din vieața unui muncitor, dacă nu ie împovorat de familie.

Socotind valoarea pecuniară a muncei unui om la un dolar pe zi: pentru că dacă unii primesc mai mult, alții primesc mai puțin. Așa-că-n general va trebui să-i treacă mai mult de jumătate de vieață, pănă să cîștige muncitorul wigwamul său.

Alegerea dintre cele două rele ie numai îndoelnică dacă presupunem că cine-va plătește chirie.

Minte ar avea oare sălbatecul dacă, în atari condiții, ar voi să-și schimbe wigwanul lui pe-un palat? Lesne de priceput că ieu înlătur, pe cît atîrnă de individ, aproape tot folosul de-a poseda o proprietate de prisos, ca fond de rezervă pentru viitor, mai cu samă pentru comînd. Cred că nu-i dat ca omul să se înmormînteze iel singur. Cu toate astea ieată ce vădește o însemnată deosebire între civilizat și sălbatec. Bunul nostru ne atrage negreșit unele îngrijiri, făcînd din vieața unui popor civilizat, un așezămînt, în care vieața individului ie cît se poate de absorbită, în vederea conservărei și perfecționărei rasei.

Ce înțelegeți cînd ziceți că pe săraci pururea îi aveți cu voi. Dacă doriți să cunoașteți istoriea acestor domenii, întrebați băncile la cari iele-s hipotecate. Omul care și-a plătit cum se cuvine ferma din produsul iei ieste atît de rar în cît ori-ce vecin poate să-l arate cu degetul.

Mă întreb dacă se află măcar trei în Concord. Cît despre negustori, încaltea, unul din iei spunea, cu drept cuvînt, cum-că falimentele lor, în inare parte, nu sînt adevărate falimente pecuniare, ci o simplă lipsă de-a-și îndeplini angajamentele, fiind-că nu le vine la socoteală. Falimentul și denegarea datoriilor sînt trambulina de pe care se aruncă să-și facă tumbele mare parte din civilizațiea noastră, pe cînd sălbatecul, cît îl privește, stă dîrz pe scîndura nemlădioasă a foametei.

Firește Concursul Agricol din Middlesex se ține cu strălucire în fie-care an, ca și cum toată rotăriea mașinei agricole ar fi unsă fără cusur.

Devirginarea Lui Jim Hawkins

Cîștigarea vieței, asta-i problema. Ca să-și procure niște șireturi de ghete, Fermierul face negustorie cu turme de vite. Rămînînd tot sărac. Față de mulțimea de avantagii pe cari le posedă sălbatecii, cu tot luxul nostru, nu sîntem oare cu toții săraci?

1. Remediu pentru ciuperca unghiilor din Japonia
2. Un adolescent fermecător este capturat de corsari și vândut ca sclav.

A avut se intelege de furca cu Stăpinirea și cu oamenii timpului său. Și chiar cînd Fermierul ie stăpîn în cele din urmă pe casa lui, în loc să fie mai bogat, se poate să fie și mai sărac. Și în loc să stăpînească ieľ casa, casa îl stăpînește pe iel. Și proasta vecinătate de evitat ieste tocmai rîea care ne roade. Și numai moartea le va scăpa de iele. Nu mai încape vorbă că majoritatea sfîrșește prin a ajunge fie să stăpînească, fie să închirieze casa modernă, cu toate desăvîrșirile iei.

Document details

Civilizațiea palate a creat, dar i-a fost mai anevoe să creeze și gentilomi, să creeze și regi. Și dacă scopul urmărit de omul civilizat nu-i mai respectabil de cît al sălbatecului, dacă omul civilizat întrebuințază cea mai mare parte din vieața sa ca să-și procure numai un necesar.

• Am citit toate comentariile de aici si am 2 intrebari:cat costa acest nonyx si de unde se poate cumpara?
• (PDF) Mira Menage 2 Orgasm | Adriana I - trucosblogger.es
• Cele mai bune medicamente pentru ciuperca unghiilor de la picioare
• Exfolierea unghiilor cu ciuperca unghiilor
• Mă tem că va fi al mai multora de acum.
• Pete piele ciuperca - secțiunea 2
• Pistrui Lac de ciupercă pentru unghii Demictene Lac Demikten este un medicament antifungic cu costuri reduse, obținut pe bază naturală.
• David Henry Thoreau - Walden sau viața-n pădure (o ediție ilustrată) by Pagini Libere - Issuu

Dar care-i soarta sărmanei minorități? Poate vom recunoaște că tocmai în măsura în care unii se găsesc, din punctul de vedere al condițiilor exterioare, mai pre sus de sălbateci, alții se găsesc degradați, mai pre jos. Luxul unei clase ic precumpănit de sărăciea, de lipsa alteea. De-o parte palate, de alta spitale și. Miriadele cari au ridicat mă vor lăsa să intru în piscină cu ciuperca unghiilor, menite a sluji drept mormînt faraonilor, ierau nutrite cu usturoi, și fără-ndoeală că iele nu ferau după cuviință înmormântate.

Vorbesc de-o cam dată de înjosiții săraci, nu de bogații cei înjosiți. Ca să ne dăm samă de starea unora, ajunge să privim nu mai departe de cît bordeele cari mărginesc pretutindeni căile noastre ferate, acest ultim progres al civilizației. Bordeele, în cari formele tinerilor, ca și cele ale bătrînilor, sînt pe toată vieața zgîrcite de nevoea de-a tremura de frig și ticăloșie.

Bordeele în cari dezvoltarea tuturor membrelor șf facultăților celor ce le locuesc ie cu totul redusă. Ieste bine, fără îndoeală, să nu trecem cu vederea această clasă de oameni, muncei căreea se datoresc lucrările cari deosebesc generațiea aflătoare.

You’re Temporarily Blocked

Asemănați starea fizică a Irlandezului cu cea a Indianului din America de Nord, sau cu a insularului Mărei de Sud, sau cu a ori-cărei rase sălbatece, înainte de a fi fost degradată prin atingerea cu omul civilizat. Starea poporului irlandez dovedește pur și simplu gradul de spurcăciune, de murdărie, care caracterizază civilizatiea. Nu mai ie nevoe să pomenesc de lucrătorii Statelor noastre de Sud, cari produc cele mai de căpetenie obiecte de exportare din țara asta, și cari și iei sînt un produs negustoresc al Sudului.

Mă voiu mărgeni la cei cari se crede că se află în conditii obicinuite. Din pricină că socot că trebuie să ducă aceea-și vieață, ca și vecinii lor. Ca și cum ar trebui să porți ori-ce haină ti-o poate croitorul croi, sau, lepădînd cu timpul pălăriea de frunză de palmier sau șapca de piele de bursuc, să te plîngi de asprimea vremei fiind-că mijloacele nu-ti îngădue să-ți cumperi o coroană.

Să ne trudim oare mereu, ca să ne procurăm tot mai mult, și să nu ne multămim une-ori oare și cu puțin? Respectabilul burghez va povățui oare cu gravitate, și cu vorba și cu fapta, nevoea pentru tînăr de-a agonisi, înainte de a muri, un număr de mantale de cauciuc de prisos, de umbrele, și de vane odăi de prieteni pentru prieteni vani?

Ori, va trebui să presupun ciudată presupunere că mobilierul nostru trebuie să fie mai complicat de cît cel al Arabului, din pricină că moralicește și intelectualicește sîntem de cît Arabul mai superiori?

Treaba matinală. La lucirile Aurorei și la armoniile lui Memnon, care ar trebui să fie treaba matinală la omului, alta pe fumea asta? De cît să le contemple și să le-asculte… Lucirile acestea si armonii.

Dezgustat, le-am aruncat pe fereastră.